Istoria a fost asociată și percepută mult timp ca o disciplină care este o „înșiruire de date”, o listă de evenimente”. O poveste despre trecut, care se adresează acelor care o memorie bună. Pentru generații întregi de elevi, a fost o disciplină greoaie, care presupunea o învățare mecanică a unor conținuturi. Deși în paradigma actuală educațională s-a schimbat modalitatea de abordare a istoriei, dar mai ales de predare-învățare. Căci accentul se pune pe competențe, adică pe ce știi să faci și nu pe ce știi în urma unui act de învățare bazat pe memorizare. Un rol deosebit în activitatea de predare-învățare a istoriei îi revine profesorului. Acesta din urmă are misiunea de a proiecta și organiza activitățile într-o manieră cât mai atractivă pentru elev. De aceea, încă din clasa a V-a profesorul trebuie să-și stimuleze elevii, să-i motiveze să participe activ la oră și să-și însușească cunoștințele din clasă.
Îi poți da unui elev câte o lecție în fiecare zi, dar dacă îl poți îndruma să învețe stârnindu-i curiozitatea, el își va dedica întreaga viață învățăturii. – Clay P. Bedford
Din dorința de a face ora de istorie cât mai plăcută elevilor, de a-i pune în situații de învățare cu achiziția de cunoștințe pe termen lung și mai ales pentru a forma competențe am propus un demers didactic pentru tema „Apariția și expansiunea Islamului” pe baza unor metode active pe care le-am selectat în funcție de nivelul intelectual și particularitățile de vârstă ale elevilor cât mai ales prin utilizarea unor surse istorice. Contactul elevului cu sursa istorică este vital, căci în acest fel elevul exersează deprinderi de muncă intelectuală.
Am utilizat o sursă istorică care furnizează informații despre Mohamed, modul de viață al arabilor cât și expansiunea acestora. În urma unei lecturii atente și critice a sursei, elevii utilizând metoda exploziei stelare pot afla informațiile menționate anterior.
„La începutul secolului VII, popoarele arabe erau fărâmițate. Unii lucrau pământul, alții scoteau câștiguri traversând deșertul pe cămile, pentru a face negoț, dar toți se închinau mai multor zei. Prin 610, un negustor arab, numit Mahomed, a avut revelația unei noi religii, islam însemnând „supunere în fața voinței lui dumnezeu”. Există multe reprezentări ale lui Mahomed, dar tradiția islamică interzice expunerea feței acestuia, așa că, uneori, apare cu fața acoperită cu un văl. Influența lui Mahomed s-a extins în toată Arabia, iar după moartea acestuia, în 632, urmașii săi, pe care îi numea musulmani, au continuat să-i răspândească credința. Curând ei au cucerit Persia, Siria, Egipt și Mesopotamia. În anul 750, imperiul musulman se întindea din India până în Spania și spre sud, până în Sahara.”
Lucrul cu sursa istorică este o activitate de predare-învățare utilă pe întreg parcursul orei de istorie. Elevul învață prin descoperire,. Pentru a diversifica activitățile de învățare am propus și metoda călătoriei, o metodă care la clasele mici este foarte îndrăgită de elevi și care îi pune postura unui călător în timp, un participant direct la eveniment.
„Faptul că Mahomed predica în fața unor triburi dușmane, că se bucura din partea lor din ce în ce mai multă simpatie îi înfuria pe notabilii de la Mecca, cei care aveau în pază Kaaba. Atunci, au luat hotărârea să-l execute pe Profet, pentru înaltă trădare. Mahomed, avertizat de sentință, le-a cerut adepților săi să fugă din Mecca și să se refugieze în orașul prieten. În ziua în care oamenii însărcinați să-l ucidă au intrat la el în casă (16 iunie 622), Mahomed a ieșit pe o fereastră situată în partea din spate a casei, refugiindu-se și el, în acel oraș prieten. Această fugă poartă numele de “Egira”, iar adepții lui Mahomed au început să numere anii începând de la această data. așa cum făceau grecii, începând de la olimpiade, de la întemeirea Romei și creștinii, de la nașterea lui Hristos. În acest oraș, care va fi mai târziu botezat Medina “orașul Profetului”, Mahomed s-a bucurat de o primire entuziastă. Toți veneau în fugă în întâmpinarea lui, propunându-i să-l găzduiască. Ca să nu mâhnească pe nimeni, Mahomed a răspuns că va locui acolo unde se va îndrepta dromaderul lui. Și așa s-a întâmplat. Instalat acum la Medina, Mahomed și-a învățat adepții, cărora le plăcea să-l asculte.” (Ernt H. Gombrich, “Istoria lumii”, Editura Pro Editură și Tipografie, București, 2006, p. 128-129).
În urma lecturării textului, răspunde cerințelor de mai jos :
Am optat și pentru o metodă grafică, în urma citirii sursei istorice, elevul trebuie să organizeze informațiile, conform cerinței. Ideea de a desena la ora de istorie a adus o imensă bucurie în rândul elevilor care au colorat organizatorul.
„Le-a spus că nu trebuie să le fie teamă de Dumnezeu care, în arabă, se spune Allah. Le-a explicat că orice teamă față de oameni sau față de orice lucru era neîntemeiată, deoarece Dumnezeu le hotărăște viitorul și îl scrie în cartea Sa mare. Ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, orice am face! Chiar și ceasul morții noastre este stabilit din ziua în care ne-am născut. Prin urmare, trebuie să ne supunem voinței Domnului. Supunerea în fața voinței Domnului se numește islam în arabă, de unde numele dat religiei predicate de Mahomed. Acesta le-a mai spus adepților că vor trebui să se lupte pentru credința lor și că nu era păcat dacă omorau un necredincios. Că luptătorul viteaz, mort pentru credință, pentru Allah și profetul lui, va ajunge imediat în rai, dar necredinciosul sau lașul va ajunge în iad. În predicile sale, Mahomed le povestea adepților viziunile sale și nenumăratele revelații pe care le avusese (a căror transcriere va forma Coranul), făcând o descriere idilică a raiului.” (Ernt H. Gombrich, “Istoria lumii”, Editura Pro Editură și Tipografie, București, 2006, p. 129).
Pentru fixarea cunoștințelor, la sfârșitul orei, am propus un joc didactic, de identificare în careu a cuvintelor menționate.
Să dezlegăm misterul
Identifică în careul alăturat următoarele cuvinte: Mahomed, Kaaba, Islam, Coran, hegira, Mecca, Arabia, Medina.
Prin aceste modalități de lucru, am creat o atmosferă de studiu, un climat de învățare, dar elevi au îmbinat învățare cu jocul, căci călătoria în timp, organizatorul grafic și identificarea termenilor istoricii, a noțiunilor învățate au fost îndrăgite de elevi. Aceștia au asimilat informații, au realizat sarcinile de lucru.
Istoria a devenit o oră așteptată de elevi cu mult interes. Elevi sunt foarte bucuroși căci propun modalități diferite de învățare, că nu se plictisesc pe parcursul orei de istorie.
Bibliografie
• Căpiţă, Laura, Căpiţă, Carol, – “Tendinţe în didactica istoriei”, Bucureşti, 2005, Editura Paralela 45
• Cerghit, Ioan, – “Metode de învăţământ”, Editura Poliorom, Iaşi, 2006
• Ernt H. Gombrich, – “Istoria lumii”, Editura Pro Editură și Tipografie, București, 2006,
• Pânişoară, Ion-Ovidiu – “Comunicarea Eficientă”, Editura Polirom, Iaşi 2006
• Manea, Mihai, Palade, Eugen, Sasu, Nicoleta – “Predarea istoriei şieducaţiei pentru cetăţenie democratică: demersuri didactice inovative”, Editura Educaţia 2000+, Bucureşti, 2006
• Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu, – “Culegere de surse istorice”, Editura Nomina, București, 2011,
• Programa Şcolară pentru disciplina Istorie clasele a V-a – a VIII-a, Bucureşti, 2017
• Țintea, Aurelia, ”Istorie pentru clasa a V-a. Auxiliar didactic”, Editura Revers, Craiova, 2020
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.