Înainte de a discuta despre comunicarea în cuplu, să ne gândim mai întâi la sensul acestui cuvânt. Cuplul este o pereche formată din două persoane, de obicei de sex opus, care dezvoltă o relaţie de prietenie, ce ar trebui să fie bazată pe încredere şi respect reciproc. Fiecare persoană are propria nişă de dezvoltare, propriul mod de gândire şi de acţiune.
Dar stilul de comunicare al femeilor cu persoane de acelaşi sex este diferit faţă de stilul de comunicare al bărbaţilor. De ce? Fiindcă femeile au tendinţa de a analiza informaţia în mod abstract, pe când bărbatul o examinează în mod analitic. Fiecare persoană consideră că sexul opus gândeşte şi acţionează în acelaşi fel, cu toate că fiecare are un tipar propriu de comunicare. De aici, apare de fapt o comunicare deficitară, ambele părţi crezând că se exprimă destul de clar, bazându-se pe tiparul caracteristic de comunicare. Majoritatea relaţiilor de cuplu se sfârşesc din cauza lipsei de comunicare sau a incapacităţii de adaptare a limbajului pentru o comunicare mai eficientă. Astfel, apare întrebarea care ne urmăreşte zilnic pe mulţi dintre noi: cum pot să îmi îmbunătăţesc relaţia de cuplu?
Un prim pas în a încerca să îmbunătăţeşti o relaţie este să înţelegem cum comunică el/ea. În articolul intitulat „Descoperă cum să comunici cu sexul opus ” Gini Grey afirmă faptul că femeilor le place să vorbească din adâncul inimii şi să împărtăsească amintiri care le-au marcat, nesfiindu-se să îşi dezvăluie sentimentele şi emoţiile. Acest lucru se întâmplă deoarece femeile folosesc mai mult emisfera dreaptă a creierului. Atunci când vine vorba despre comunicare în cazul bărbaţilor, se activează emisfera cerebrală stângă, ceea ce implică o gândire analitică, raţională. De aceea, bărbaţii se grăbesc să rezolve probleme sau să găsească soluţii chiar şi pentru problemele celor din jururl lor.
Consilierul matrimonial, Gary Chapman, ne relatează, în cartea numită „Cele cinci limbaje ale iubirii”, o povestioară prin care ne ilustrează cum consideră bărbaţii că este obligaţia lor de a rezolva problemele celorlalţi, chiar fară să li se ceară acest lucru: un pacient, pe nume Patrick, era foarte trist fiindcă soţia îl părăsise după 17 ani de căsnicie. Intorcându-se de la serviciu, soţia lui Patrick obişnuia să îi povestească problemele de la locul de muncă, iar el îi spunea ce să facă şi cum să le rezolve. Într-o seară, s-a enervat atât de tare că soţia sa nu i-a urmat sfaturile, încât i-a spus că nu vrea să-i mai asculte problemele. Într-un final, ea l-a părăsit. Patrick şi-a dat seama prea târziu că ea nu avea nevoie de soluţii, ci de un confident.
Societatea contribuie la felul în care bărbaţii şi femeile interacţionează unii cu ceilalţi. Printre „masculi” este mai importantă competiţia, în timp ce „femelele” se bazează pe colaborare. Felul în care copiii sunt crescuţi, conduce la repercusiuni asupra dezvoltării lor ca adulţi. Pe terenurile de joacă, băieţii se bucură de activităţi precum: fotbal, baschet, tenis de masă, şah etc, în comparaţie cu fetele, care îşi împărtăşesc secretele doar celei mai bune prietene. Acest fenomen are consecinţe chiar şi asupra felului în care cele două sexe comunică între ele.
Graeme Renwall („Despre cum comunică bărbaţii şi femeile în mod diferit”, 17 martie 2010) menţionează că la o discuţie între persoane de gen masculin accentul se pune pe transfer de date, care se traduce prin fapte, cifre şi alte informaţii obiective. Pe de altă parte, o femeie are tendinţa de a folosi comunicarea pentru a-şi consolida relaţia cu interocutorul.
În cartea citată mai sus, Gary Chapman exprimă faptul că orice fiinţa umană are cinci feluri de a comunica într-o relaţie: 1) cuvintele de încurajare; 2) timpul acordat; 3) primirea de daruri; 4) serviciile; 5) mângâierile fizice.
Aşadar, o persoană care are primul limbaj de iubire, se consideră împlinită atunci când partenerul îi face zilnic complimente, fără a i se cere acest lucru. Pe de altă parte, o insultă, o poate tulbura extrem de tare, lucru pe care nu-l va uita uşor. Pentru persoanele care fac parte din a doua categorie este foarte important să li se acorde atenţie deplină pentru câtva timp, fără a interveni vreun factor extern (ex. televizorul). A treia categorie de oameni se simt iubiţi de către partener, atunci când li se oferă mici atenţii sau gesturi. Iar pe cei cărora le plac serviciile, nimic nu-i bucură mai mult decât să audă : „Lasă-mă să dau eu cu aspiratorul”; „am dus deja gunoiul”, etc. Mângâierile fizice nu se rezumă doar la cele din dormitor. O mică bătaie pe umăr, o strângere de mână, atingerea feţei, toate sunt gesturi care să dovedească faptul că partenerului îi pasă. Pe când neglijenţa, sau abuzul pot fi distuctive pentru persoanele care au predominant acest limbaj al iubirii.
Prin urmare, dacă femeile şi bărbaţii ar înţelege aceste lucruri, dacă ar înceta să-şi judece partenerul sau să încerce să-l schimbe, s-ar putea evita multe certuri în relaţia de cuplu, dezvoltându-se o legătură frumoasă şi armonioasă. Fiecare ar trebui să accepte stilul sau limbajul de comunicare al celuilalt şi să muncească în comun, pentru a putea consolida o relaţie de durată.
Bibliografie
1. Chapman, Gary. Cele cinci limbaje ale iubirii. Bucureşti: Curtea veche, 2007
2. Grey, Gini. “ „Descoperă cum să comunici cu sexul opus”. 17 octombrie, 2009. www.ginigrey.com/archives/july05.htm. Web. Ianuarie 2014
3. Renwall, Graeme („Despre cum comunică bărbaţii şi femeile în mod diferit”, 17 Martie 2010) http://ezinearticles.com/?How-Men-and-Women-Communicate-Differently&id=3940430. Web. Ianuarie 2014