Consilierea părinților reprezintă un ansamblu de acțiuni ce vin în sprijinul cunoașterii copiilor, a înțelegerii nevoilor și a comportamentului lor, a identificării factorilor de risc în integrarea familială, școlară, socială a acestora, a ameliorării relației cu proprii copii, precum și a sprijinirii școlii în educația copiilor.
Suportul educațional acordat părinților prin activități de consiliere presupune stabilirea unei comunicări congruente, care se realizează treptat și structurat, cu respect și fără să se simtă „prizonierii școlii”. Este modalitatea prin care se clarifică disfuncționalitățile mediului care cauzează manifestările comportamentale indezirabile social.
Ca reprezentanți ai copilului, părinții sunt foarte importanți, deoarece oferă date prețioase despre copil și mediul său. Informațiile lor permit: evaluarea inițial a resurselor copilului/ elevului/ părintelui; evaluarea gradului de participare la viața colectivității de tip formal în calitate de partener în educație alături de cadrele didactice; evaluarea gradului de disponibilitate pentru modificare/ schimbare a comportamentelor care se dovedesc a fi nepotrivite în raporturile cu propriul copil; evaluarea intervenției educaționale realizabilă și “costurile” pentru copil. Părinții vor fi puși în situația de a exersa comportamente noi pe baza indicațiilor și materialelor de lucru:tehnici de observare, întăriri ale comportamentelor, rezolvări de probleme generate de comportamente indezirabile manifestate în familie. Implicarea și responsabilitatea parentală poate determina creșterea motivației pentru frecventarea grădiniței, participarea activă la desfășurarea învățării de tip preșcolar și, implicit, și dezvoltarea unei relații pozitive între educatoare și copil.
După cum știm, învățarea este permanentă. Omul învață cât trăiește, atât din experiența altora, cât și din propria experiență. Învățarea poate fi spontană, neintenționată, s-au într-un mod organizat și dirijat, atât într-un cadru instituționalizat, dar și din afara acestuia, în context formale, nonformale și informale.
Studii efectuate în școli din străinătate arată că implicarea comunității și, mai ales, a familiei în viața școlii are un impact pozitiv asupra comportamentului, frecvenței și a rezultatelor elevilor la învățătură. Aceste studii au demonstrate că (Berza, M. Școala incluzivă-școală europeană, 2007, p15): în toate cazurile, implicarea s-a dovedit benefică pentru copii; efectele sunt cu atât mai evidente cu cât implicarea părinților s-a făcut mai devreme în viața copilului; o implicare activă este mult mai importantă decât o implicare pasivă; întotdeauna copii cu CES au foarte mult de câștigat; părinții sunt mândri de modul în care se pot implica în educația copiilor lor; implicarea părinților are efecte pozitive majore asupra comportamentului și atitudinii elevilor față de școală; părinții care urmează cursuri de formare au rezultate mult mai bune în intervenția lor asupra educației copiilor.
Consilierea părinților vizează constituirea unor deprinderi, atitudini, capacitate și competențe parentale și familiale. Sunt acțiuni proiectate profesional, care își propun să sprijine familia. Constituirea unui parteneriat educativ în comunitatea în care crește, se dezvoltă și este educat copilul constituie o cerință a educației de azi.
Profesorul trebuie să se bucure de încrederea copilului, dar și a familiei sale. Părinții sunt cei care îl cunosc cel mai bine, îi cunosc obiceiurile, știu ce îi place și ce nu îi place, la ce reacționează mai bine și mai repede. În același timp, profesorul poate ajuta familia să urmeze calea potrivită în raporturile cu copilul, să prevină îndepărtarea lui sufletească, să înlăture eventuale carențe educative.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Stan, Gabriel (2014). Strategii de consiliere educațională. Bacău: Editura Casei Corpului Didactic.