Teatrul, în încercarea lui de a reflecta unele din aspectele timpului, este o meditaţie asupra condiţiei umane, dar si o metoda de stimulare a creativității elevului. A pune în scenă un text literar presupune a da faptelor, posibilitatea de a fi exprimate pozitiv şi în perspectivă.
Într-o societate dominată de indecenţă si frivolitate, teatrul constituie una dintre singurele modalităţi prin care individul poate evada din cotidian. De altfel, consider teatrul o cale de promovare a adevaratelor valori.
Dezvoltarea lor depinde de noi, iar dacă o să avem grijă să ȋi îndrumăm către asemenea manifestări plenare ale artei, cu siguranţă vor deveni oameni deschisi, cu o cultură foarte bogată.
In al doilea rând, evoluţia noastră, ca oameni, nu se poate realiza decat prin schimbarea unor tipare vechi de gândire şi modelarea, ȋn final, a unui comportament exemplar. Tinerii sunt cei mai vulnerabili atunci când vorbim de preluarea unor modele neadecvate, dar specifice societăţii ȋn care trăim. De aceea, ȋn şcoli ar trebui iniţiate campanii de promovare a teatrului şi a artei ȋn general, iar cei mai talentati, ȋncurajati să fie chiar ei personajele principale ȋn acest demers. Pentru tinerii receptivi şi pasionaţi de aceasta formă de exprimare, contactul cu marile personalităţi ale teatrului românesc le poate influenţa decisiv modul de gândire.
Spectacolele de teatru, ca si activitati extraşcolare, formează tinerilor o extraordinară capacitate de percepere, ȋntelegere, observare, perseverare si explorare a simţului abstractizării. Teatrul este ȋntr-adevăr o foarte bună modalitate:
- de a deschide universul copiilor către cultură,
- de a le ȋmbogăţi imaginaţia şi o modalitate de a se identifica cu diferite personaje şi
- de a-şi forma personalitatea .
Ȋn ansamblul formelor moderne de intructie şi educaţie, cercurile literar-artistice reprezintă activităţi complementare ale procesului de predare-ȋnvăţare a limbii şi literaturii române pozitiv sau negativ pe care personajele le afişează. Cercurile scolare sunt:
- forme de organizare pentru activităţile care urmăresc realizarea educaţiei nonformale. unor funcţii importante ale timpului liber;
- informare (îmbogăţirea orizontului de cunoştinţe şi informaţii din domeniile ştiinţei, tehnicii, culturii, artei, literaturii, etc.);
- formare-dezvoltare (stimulează dezvoltarea intelectuală, gândirea creatoare, inteligenţa, spiritul novator, cultivă talente, valori morale, spiritul de cooperare, sociabilitatea,etc.);
- destindere;
- divertisment;
Astfel, ȋmpreună cu elevii mei, am ȋnfiinţat cercul de teatru „CARPE DIEM”- „trăieşte clipa, traieşte bucuria de a juca, de a intra ȋn pielea personajelor”.
Obiectivele cercului:
- dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului unui text citit sau audiat; dezvoltarea memoriei;
- dezvoltarea gândirii creatoare şi a imaginaţiei;
- formarea şi dezvoltarea capacităţii de interpretare scenică;
- cultivarea talentului interpretativ;
- dezvoltarea capacităţii afectiv-emoţionale şi tehnic-operaţionale;
- dezvoltarea dragostei pentru teatru ca o formă de manifestare a artei;
Ȋn cadrul cercului am desfăşurat foarte multe activitati : jocuri de mimă, improvizaţie, concurs de recitări, spectacole care s-au finalizat cu participări la festivaluri, dar am inceput cu o activitate in care si au prezentat cartea preferata,urmata de un concurs de dramatizari create de ei.
În primul rând, contactul cu textul şi necesitatea memorării lui creează o posibilitate remarcabilă pentru elevi de a surprinde lucruri grave prin jocul de rol.
Teatrul în gimnaziu şi ȋn liceu este un punct de sprijin pentru studierea textelor literare şi al exprimării orale, fiind de interes în planul managerial al catedrei de limba şi literatura română şi în viața culturală a şcolii. Din dorinţa de a oferi o alternativă cu posibilitatea de atingere a obiectivelor generale şi specifice ale acestui obiect de studiu, am lucrat cu elevii de de gimnaziu si liceu, extinzându-mi activitatea didactică şi unind-o cu cea extraşcolară, în scopul de a da învăţării un aspect practic şi participativ.
Gândurile lor demonstrază pasiunea şi dăruirea cu care s-au implicat ȋn aceste activităţi extracurriculare, plăcerea şi bucuria de a intra ȋn pielea personajelor
Eva Heyman şi jurnalul ei… ,,Teatrul nu este despre cuvinte ȋnvăţate, este despre trăirea emoţiilor la repetiţii şi pe scenă” ,,La clubul de teatru,la repetiţii, suntem o familie…Jocurile de mimă şi improvizaţie sunt o ȋncântare” – R.P.
„A fost o experienţă de neuitat …Să joc ȋn rolul lui Hitler a fost impresionant ”- T.R.,cls. a VII-a
Am dorit ca elevilor să li se dezvolte discernământul în selecţia valorilor aşa cum elevii clasei a VI-a A, au făcut-o ȋn sceneta „Salvaţi Pământul!’’. ,, când au luptat cu ardoare ȋmpotriva poluării.” Activitatea de la clasă şi cea extraşcolară, precum şi discuţiile avute cu părintii, ne-au determinat să reflectăm asupra efectelor pe care le are intervenţia permanentă a calculatorului şi implicit a reţelelor de socializare în viaţa elevilor.
Nu contest valoarea pragmatică şi cognitivă a calculatorului ca sursă de informare, dar ne punem problema consecinţelor folosirii în exces a unor programe neadecvate vârstei, a unor jocuri care promovează violenţa, agitaţia, nervozitatea, lipsa de concentrare, elemente ce pot constitui instrumente nefaste în formarea micului cetaţean.
Am căutat să ofer o alternativă de antrenare la acţiuni care vizează întoarcerea la carte, la lectură, la lumea poveștilor, la poezie, la meditație, la creație şi la teatru. Şi astfel aceasta artă a ȋnceput să devină o pasiune şi pentru elevii mei.
„Mulţi spun că viaţa e o piesă de teatru, iar noi oamenii, actori pe o scenă a vieții.
Am avut oportunitatea de a participa la nenumărate festivaluri. Atunci când te afli pe scena, intri în pielea personajului, trăiești bucuria sau tristetea lui, dar si pe cea a celor care te urmăresc. Este minunat sa te lași purtat de val pe scena teatrului”
Randa S.
Aşadar s-a demonstrat că educaţia nonformală oferă un set de experienţe sociale necesare,utile pentru fiecare copil, tânăr sau adult, complementarizând celelalte forme de educaţie prin:
• valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaţional;
• oportunităţi pentru valorificarea experienţelor de viaţă ale elevilor, prin cadrul mai flexibil şi mai deschis şi prin diversificarea mediilor de învăţare cotidiene;
• participare voluntară, individuală sau colectivă;
• modalităţi flexibile de a răspunde intereselor elevilor – gama largă de activităţi pe care le propune şi posibilitatea fiecărui elev de a decide la ce activităţi să participe;
• dezvoltarea competenţelor pentru viaţă şi pregătirea tinerilor pentru a deveni cetăţeni activi; pe lângă informaţiile şi competenţele specifice anumitor domenii de activitate în care se încadrează proiectele sau activităţile nonformale, elevii îşi dezvoltă şi capacităţi organizatorice, capacităţi de autogospodărire, de management al timpului, de gândire critică, de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme;
• un cadru de exersare şi de cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de manifestare a talentelor în artă, cultură, muzică, sport, pictură, IT etc.
Este datoria şcolii, a familiei, a bibliotecilor să deschidă uşa fermecată a poveştilor, a poeziilor pentru copii, să-i conducă pe aceştia în aventuri fantastice alături de personajele îndrăgite în lupta cu forţele răului, balauri, zmei odioase.
Consider că activitatea le dezvoltă capacitatea de muncă pentru realizarea unei sarcini, contribuie la însuşirea unor norme de comportament şi formează gustul estetic.
Respectând cerinţele de curriculum şcolar şi particularitătile de vârstă ale elevilor, ele favorizeaza manifestarea preferinţelor, preocupărilor şi spiritului de iniţiativă ale elevilor.
Avantajele educaţiei prin teatru vizează trei aspecte ale personalităţii elevilor: social, individual şi lingvistic. Ea urmăreşte a transforma elevul nu neapărat ȋntr-un mic actor, ci ȋntr-un bun spectator, insuflându-i dragoste pentru scenă, pentru ceea ce se ȋntamplă ȋn spatele scenei, respectul pentru actor, dragostea pentru teatru.
În concluzie, consider teatrul ca fiind indispensabil in viata tinerilor, avand in vedere ca arta este una dintre principalele modalitati prin intermediul careia reusim intotdeauna sa evadam din cotidian, dar mai important, ea ne ajuta sa ne conturam si o personalitate puternica de-a lungul vremii.
Bibliografie:
1. Cucoş , C. 1998, Psihopedagogie, Editura Polirom Iaşi;
2. Joiţa E. , 2003,Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară;
3. Toader A.D.-1995, Psihologia schimbării şi educaţia. Polarităţi şi accente ale procesului educaţional, EDP, Bucureşti;
4. WWW.didactic.ro, materiale.
5. Byers, Ruth – Teatrul, izvor de fantezie creatoare”