La baza organizării şi conducerii activităţii de predare-învăţare, în scopul realizării obiectivelor pedagogice, stau principiile didactice, care au aplicabilitate şi la disciplinele tehnice. Aceste norme au un rol deosebit în proiectarea strategiilor didactice şi a situaţiilor de instruire iar aplicarea lor integrală este o condiţie a eficienţei procesului de predare-învăţare-evaluare.
a) Principiul participării conştiente şi active a elevilor în activitatea de învăţare
Conform acestui principiu, elevul este considerat subiect al propriului proces de asimilare a celor transmise şi de formare a personalităţii. Participarea conştientă înseamnă integrarea a ceea ce se asimilează în structuri tot mai largi, iar formarea acestor structuri este consecinţa unei elaborări care se face numai prin participarea activă a elevului. Aplicarea în practică a acestui principiu implică formarea la elevi a unei atitudini conştiente şi active faţă de învăţătură, necesitatea înţelegerii cunoştinţelor şi dezvoltarea spiritului de independenţă al elevilor.
Atitudinea faţă de învăţătură este determinată de motivaţia elevului, rolul profesorului fiind de a dezvolta dorinţa conştientă de pregătire pentru viaţă, nevoia de a-şi însuşi cunoştinţele, de a rezolva problemele practice.
Pentru ca elevii să înţeleagă sensul muncii pe care o depun este necesar ca la începutul lecţiei profesorul să anunţe tema, să arate scopul lecţiei, iar după expunerea conţinutului să tragă concluzii generalizatoare pe baza materialului nou studiat şi să evidenţieze modul de aplicare a acestora în activităţile practice. Aceasta se impune în primul rând la disciplinele/modulele de specialitate cu grad de abstractizare mai mare, cum ar fi: Limbaj tehnic grafic, Materii prime în industria textilă și pielărie, Planificarea activității proprii.
Conținuturile prezentate în cadrul lecţiilor trebuie înţelese şi efortul profesorului trebuie direcţionat spre dezvoltarea unei gândiri logice şi a unui vocabular tehnic adecvat.
Pentru dezvoltarea spiritului de independenţă al elevilor este necesară creşterea ponderii metodelor active, acordarea unui loc cât mai mare în timpul lecţiilor a activităţilor concrete, efective, sub îndrumarea profesorului, fie că este vorba de probleme, exerciţii, lucrări de laborator sau lucrări practice.
b) Principiul intuiţiei
Principiul intuiţiei sau principiul unităţii dialectice dintre senzorial şi raţional, dintre concret şi abstract în procesul de învăţământ, exprimă faptul că, în procesul de învăţământ, cunoaşterea se realizează prin treceri succesive de la concret la abstract şi invers. Intuiţia sau cunoaşterea nemijlocită a obiectelor, fenomenelor, proceselor, este sursa de informaţii pentru elaborarea generalizărilor, în urma cărora se produce saltul de la concret la abstract. În sens contrar, un concept odată elaborat pe calea abstractizărilor sau pe cale pur logică urmează să fie din nou aplicat obiectelor şi fenomenelor reale.
Aplicarea acestui principiu solicită din partea profesorului o îmbinare judicioasă a materialului didactic intuitiv (natural şi de substituţie) folosit la lecţii cu explicaţiile, dirijând observaţiile elevilor spre aspectele esenţiale, stimulând gândirea.
Disciplinele tehnice permit în mare măsură aplicarea acestui principiu prin utilizarea de obiecte (organe de maşini, mecanisme, mostre de materii prime şi materiale, semifabricate, produse confecţionate), machete (ale unor mecanisme, maşini şi utilaje), planşe, dispozitive etc.
c) Principiul sistematizării şi continuităţii
Esenţa acestui principiu se exprimă prin cerinţa ca toate informaţiile ce se transmit să fie astfel organizate şi programate încât să poată fi integrate în experienţa anterioară a individului. Acest deziderat se realizează, de obicei, prin planul de învăţământ şi programa şcolară, dar şi prin demersul profesorului, prin modul de abordare a lecţiilor şi temelor, prin evidenţierea elementelor principale, a ideii generale, atât la predare cât şi la fixarea cunoştinţelor. Cerinţa didactică a acestui principiu se exprimă în necesitatea transmiterii unui sistem de cunoştinţe ştiinţifice de bază ale disciplinei respective, a căror asimilare facilitează înţelegerea celorlalte.
O activitate continuă şi perseverent desfăşurată de către elevi favorizează formarea deprinderilor de muncă sistematică, a trăsăturilor de voinţă şi caracter, a unui stil de muncă intelectuală.
d) Principiul legării teoriei cu practica
Ceea ce se învaţă şi se formează în procesul de învăţământ trebuie să fie valorificat prin aplicarea în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi integrarea în societate. Aplicarea în practică înseamnă reluarea şi folosirea cunoştinţelor în condiţii şi situaţii noi. Toate disciplinele tehnologice permit şi solicită aplicarea acestui principiu. Îmbinarea teoriei cu practica în procesul de învăţământ se poate realiza în două direcţii:
• rezolvarea unor probleme sau sarcini teoretice pe baza cunoştinţelor asimilate;
• realizarea unor activităţi materiale prin lucrări de laborator, activităţi în ateliere, cum ar fi: lucrările de laborator pentru determinarea proprietăţilor materialelor la modulul Materii prime în industria textilă și pielărie sau lucrările practice executate în ateliere pentru prezentarea unei anumite operaţii tehnologice la modulele Operații tehnologice din industria textilă și pielărie, Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare, Confecționarea produselor textile, Finisarea produselor confecționate.
e) Principiul accesibilităţii şi individualizării
Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor exprimă necesitatea ca desfăşurarea procesului de învăţământ să fie în concordanţă cu particularităţile psiho-fizice ale elevilor şi să stimuleze dezvoltarea acestora. Pe baza acestui principiu, demersul profesorului va fi orientat spre prezentarea materialului nou pornind de la cunoştinţele anterioare, legând necunoscutul de cunoscut, trecând de la uşor la greu, de la simplu la complex.
Pe fondul unor particularităţi individuale specifice fiecărui copil din cadrul claselor de nivel eterogen ale şcolilor profesionale sau liceelor tehnologice, cerinţa didactică care se impune este tratarea individuală a elevilor. Aceasta se poate realiza pe două căi:
• acţiuni individualizate ce se desfăşoară pe fondul activităţii individuale cu întreaga clasă, acţiunile încadrate aici cuprinzând, de exemplu, căi de rezolvare de complexitate diferită, ajutorul concret dat unor elevi în timp ce restul lucrează independent;
• acţiuni individualizate ce se realizează în afara procesului de învăţământ, cum ar fi: teme diferenţiate pentru acasă, bibliografie suplimentară, întocmirea de referate.
Aceste acţiuni sunt posibile la module ca: Limbaj tehnic grafic, unde temele atât în clasă cât şi pentru acasă pot fi individuale, deci şi individualizate, Operații tehnologice din industria textilă și pielărie, la care nivelul aplicaţiilor trebuie să fie adaptat particularităţilor elevilor, mai ales la predarea acestor module la şcoala profesională.
f) Principiul temeiniciei şi durabilităţii rezultatelor obţinute în procesul de învăţământ
Rezultatele învăţării vor fi folosite în continuare în activitatea de învăţare sau în cea practică şi este indispensabil ca acestea să fie temeinice, temeinicie care depinde nu numai de modul de asimilare, ci şi de procedeele folosite pentru fixarea lor.
Aspectele pe care le are în vedere acest principiu se referă la fixarea propriu-zisă şi la controlul şi evaluarea rezultatelor. Pentru temeinicia învăţării este necesar să se insiste pe memorarea logică, întemeiată pe înţelegere, repetarea să nu se facă în aceeaşi ordine cu memorarea iniţială, să se asigure integrarea cunoştinţelor în sisteme noi.
Interdisciplinaritatea în cadrul disciplinelor tehnice facilitează în mare măsură aplicarea acestui principiu. Proprietăţile materialelor studiate la modulul Materii prime în industria textilă și pielărie vor fi folosite la modulele Operații tehnologice din industria textilă și pielărie, Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare.
Sistemul de învăţământ este un sistem cu autoreglare, mecanismul acestuia constituindu-l conexiunea inversă (sau feedback-ul). Rezultatele procesului de învăţământ reprezintă efectul acestuia, cunoaşterea lor facilitând autoreglarea şi implicit o fixare mai profundă.
Concluzii
Numai prin respectarea tuturor acestor principii şi a fiecăruia în parte, în interdependenţă unele cu altele se poate ajunge la reuşita procesului de învăţământ. Trebuie însă menţionat faptul că oricât de mult s-ar dezvoltă repertoriul principiilor şi normelor didactice, ele nu vor putea acoperi varietatea infinită a situaţiilor de instruire şi nu vor fi capabile să furnizeze soluţii convenabile pentru toate genurile de schimbări care se produc în derularea vie a proceselor instructiv-educative.
Profesorul talentat va apela la tactici, metode, procedee active şi participative, va crea situaţii de autonomie intelectivă şi acţională a elevilor, va stimula şi încuraja creativitatea, imaginaţia şi spiritul lor critic.
Disciplinele tehnice, prin specificul celor studiate – materiale şi tehnologii din domeniul Industrie textilă şi pielărie –, prezintă un mare interes de cunoaştere pentru elevi, dar, acesta se amplifică în scopul unei însuşiri temeinice a informaţiilor numai dacă profesorul situează în centrul activităţii didactice pe elevi, implicându-i în situaţiile de învăţare, asigurând o continuitate ritmică, o repetare sistematică, logică şi activă a cunoştinţelor.
Rezultă, deci, că trebuie să existe o legătură între principiile didactice care au conţinut psihopedagogic şi accesibilitatea conţinutului informativ al disciplinelor tehnice pentru ca procesul de învăţare să ducă, cu succes, la formarea şi dezvoltarea competenţelor profesionale ale elevilor.
Bibliografie:
1) Bontaş, I., Pedagogie, Editura All Educational, Bucureşti, 1998
2) Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006