Activităţile extraşcolare cu caracter de transmitere a  valorilor şi tradiţiilor strămoşeşti

La nivel de grupă an de an ne planificăm activităţi extraşcolare, care au drept  scop trezirea în conştiinţa copiilor a ceea ce înseamnă frumos, valoros, tradiţie şi perpetuare şi de  a forma acel individ dornic de cunoaştere a trecutului şi a tradiţiilor noastre strămoşeşti.
Astfel, avem în vedere cu precădere sărbătorile creştine, care au o încărcătură culturală şi artistcă de cea mai mare calitate, care ascund în  desaga lor, în fiecare colt de ţar alte şi alte tradiţii şi obiceiuri, alte şi alte costume şi porturi populare caracteristice,care duc cu ele cele mai pure valori cultural-artistice şi religioase. Am să mă refer mai cu seamă la sărbătoarea Naşterii Domnului, pe care noi, educatorii o aducem în faţa micuţilor preşcolari în cadrul activităţilor extraşcolare, organizând scenete legate de Naşterea Mântuitorului, serbări cu caracter religios, colinde şi cântece specifice marii sărbători.

Transmitem prin intermediul acestor evenimente dragostea copiilor pentru  frumos, pentru tradiţie şi pentru ce este valoros, dragostea de Isus Hristos, dragostea de a dărui şi a fi mai bun.

Este un bun prilej ca cei mici să-şi exprime în culoare creativitatea şi imaginaţia lor să atingă cote maxime, realizând lucrări deosebite ce ne fac cinste la concursurile de creaţie plastică judeţene, interjudeţene, naţionale etc., avem astfel prilejul să ne mândrim cu lucrările create de ei la expoziţii în diverse colţuri ale ţării. Tot cu această ocazie pun în scenă frânturi din istorie, interpretând roluri ca: Micii păstori, Crăciuniţa şi familia Sfântă, Banda lui Novac etc.

Avem astfel ocazia ca să folosim cu aceste prilejuri costumul popular romanesc, care este o mândrie naţională pentru noi românii, să folosim costume vechi: sumane, iţari, catrinţe,barize şi casânci, să folosim costume create conform rolului interpretat, care ne pun în valoare personalitatea personajului interpretat.

Activităţile extrașcolare sunt un bun prilej de transmitere a unor mesaje creştine, moral-civice, care de cele mai multe ori duc la o schimbare de comportament la nivel de grup, în urma vizionării unor roluri. Sunt activităţi care au nevoie de multă implicare, din partea cadrelor didactice, din partea copiilor, dar şi a părinţilor. Implicare emoţională, afectivă, intelectuală, dar si materială, necesitând de cele mai multe ori investiţii, chiar dacă de multe ori sunt minore, ele sunt  inevitabile.

Prin tot ceea ce facem ducem mai departe valorile culturale şi religioase ale neamului nostru românesc, perpetuăm tradiţiile strămoşeşti şi portul românesc, facem cunoscut tuturor rolul programelor artistice, ale concursurilor şi festivalurilor în viaţa grădiniţei.

Suntem un popor cu o comoară fără margini , în ceea ce privesc  tradiţiile, să nu uităm de colindul de Crăciun, de umblatul cu Nihaooo, al copiilor şi preoţilor , care anunţă intrarea în Sfintele Sărbători de iarnă, a umblatului  cu Chiralesa, ce anunţă ieşirea din Sărbătorile de iarnă,uratul şi sorcovitul, prin intermediul cărora copiii umblând din casă în casă, urează de bine gazdelor, tranmit mesaje de belşug şi bunăstare, de pace şi sănătate.

Toate aceste evenimente sunt însoţite de strigăte, de chiuituri, de  folosirea de cereale, ce semnifică rodnicia şi bogăţia  pământului pentru anul ce stă să vină, folosirea  de instrumente specifice: buhaiul, capra, doctorul, ursul, etc. care sunt personaje simbolice, ce reprezintă puterea, curajul, implicarea în toate a animalelor, în viaţa oamenilor, în  munca pământului.

Fiecare eveniment îşi are originea sa, fiecare strigare îşi are rolul ei ”sculaţi gazde nu dormiţi!” este indemnul la  veghere şi trezire a naţiunii, o trezire fizică şi nu numai, este vorba şi de trezirea spirituală, de trăirea în veghe şi aşteptare a Mântuitorului Isus Hristos,, “ Că vă  vin colindători, Noaptea pe la cântători” semnifică începerea colindului şi  continuarea lui până la cântatul cocoşilor, adică în zori, “Noi am mai sta, dar ne e c-om înnopta” frica de întuneric, de noapte, de pericole, frica de moarte.

Prin tot ceea ce transmit copiii prin colindul lor, nu fac altceva decât să perpetueze frumosul, valoarea şi tradiţia moştenită de la părintţi părinţilor  noştri şi să ducă mai departe aceste obiceiuri  sş tradiţii unice in lume, cu cinste şi mândrie că aparţin naţiei române.

Bibliografie
Mică enciclopedie de tradiţii româneşti – Ion Ghinoiu, Editura Agora, Bucureşti, 2008.
Obiceiuri de iarna disparute, Evenimentul zilei, 27 dec 2004.

Accesări: 31

Articole asemănătoare