Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studiu început. Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezintă un indicator al eficienței sistemului școlar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare atunci sistemul școlar respectiv este ineficient.
Numărul copiilor care abandonează școala crește de la an la an. Pe durata unui ciclu şcolar de opt ani, din 100 de elevi care intră în clasa pregătitoare, aproape 20 se pierd pe parcurs, conform datelor Institutului de Ştiinte ale Educaţiei.
Fenomenul se înregistrează în special la sate şi în comunităţile de rromi, unde copiii sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuti ca indivizi cu responsabilităţi în gospodărie. Situaţia a început să se înrăutățească din 2001, când rata abandonului s-a dublat brusc, iar de atunci a continuat să urce.
În general, cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternative. Rata abandonului școlar se stabilește ca raport procentual între numărul elevilor înscrişi şi numărul absolvenţilor. Dacă până în anul 1990 în România nu s-a vorbit despre abandon școlar sau neșcolarizare, sistemul neacceptând eșecul școlar ca pe o realitate, nu același lucru s-a întâmplat după căderea sistemului comunist. Din păcate această problemă nu a constituit o prioritate după 1990.
Abandonul şcolar crează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie școlară completă se asociază cu perspectivele ocupaţionale şi economice limitate, detaşarea de valorile societății și de instituțiile ei și cu o scădere a venitului personal de-a lungul întregii vieți.
Abandonul școlar este în Romania o problemă socială din ce în ce mai gravă și mai des întâlnită. De la an la an rata abandonului școlar crește simțitor și la acest fenomen se ajunge din cauza mirajului occidentului ce atrage tinerii spre un câștig mai substanțial decât cel pe care ar putea să îl câștige în țară dacă ar rămâne să își continuie studiile până la cel mai ridicat nivel.
Cauzele abandonului școlar
Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, acesta reprezentând o expresie şi o rezultantă a unei duble situaţii de inadaptare. Este vorba, pe de o parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar dar şi extraşcolar” şi, pe de altă parte, despre „inadaptarea școlii la factorii interni (biologici, psihologici) și externi (socioeconomici, socio-culturali)”.
Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de modul cum se aplică diferenţiat principiul dezvoltării. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflaţi într-o anumită configuraţie pedagogică, psihologică şi socială care determină la rândul ei mai multe consecințe imediate dar și de durată.
Cauze ce ţin de condiţia socio- economică
a) Situaţia materială- De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului şcolar este sărăcia. Copiii care trăiesc în familii sărace au şanse mici de a-şi însuşi o educaţie şcolară completă, deoarece datorită situaţiei materiale precare, părinţii nu pot asigura copiilor cele necesare pentru şcoală: caiete, cărţi, ghiozdane, pixuri dar şi îmbrăcăminte sau hrană.
Potrivit Comisiei Naţionale de Statistică în România, copiii între 7- 16 ani care au cea mai mare rată de abandon şcolar provin din familii defavorizate, afectate de sărăcie.
b) Relatiile în familie- Mulţi dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci şi ale abuzurilor de tot felul : bătăi, exploatare fizică prin punere la munci grele sau trimiterea la cerşit sau furat.
c) Dezinteresul părinţilor- De multe ori părintii nu sunt interesaţi la ce fel de școală merg copiii lor, ce învaţă, dacă învaţă sau nu, sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasa sau din şcoală.
d) Nivelul de educaţie scăzut al părinţilor- De cele mai multe ori populaţiile defavorizate au un nivel foarte scăzăt de educaţie. Unii dintre părinţi nu au terminat nici cele 8 clase şi nu consideră necesar ca şi copiii lor să termine şcoala sau să meargă mai departe la liceu şi facultate.
Cauze ce ţin de şcoală
a) organizarea şi metodele didactice- Datorită faptului că profesorii desfăşoară în fiecare zi aceeaşi activitate, există riscul de a interveni rutina. Învăţătorul trebuie să folosească metode active cu ajutorul cărora să îi influenţeze pe elevi în direcţia dorită, metode care să dea rezultatele aşteptate.
b) atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice- Prea mulţi ani de învătământ duc la o erodare a sistemului nervos iar unii dascăli mai învârstă nu mai au răbdarea cuvenită, reacţionează greşit, se enervează, ţipă la copiii şi manifestă violenţă fată de aceştia.
c) asigurarea materială a şcolii- Lipsa materialelor didactice în şcoli reprezintă un alt risc de abandon şcolar. Chiar dacă cadrele didactice sun bine pregătite lipsa materialelor îi impiedică să îşi desfăşoare activitatea în condiţii optime.
Cauze ce ţin de elev
a) starea lui psihologică- Se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor cu autorităţile şcolare. În astfel de situaţii elevii care nu au resursele necesare penrtu a se mobiliza în vederea depăşirii dificultăţilor vor căuta să-şi satisfacă nevoia de valorizare personală în afara şcolii, eventual prin abandon.
b) caracteristicile de personalitate- Se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative să aibă efecte diferite la copii diferiti. Aceasta se explică prin faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de trăsăturile personalităţii lui care îi determină o anumită conduită.
c) atitudinea elevilor faţă de procesul educativ- pe de o parte dezinteres – elevul nu depune eforturile necesare şi dovedeşte lipsă de răspundere fată de activitatea şcolară, pe de altă parte – elevul poate întâmpina dificultăţi în îsuşirea cunoştinţelor care se predau.
Programe sociale
Pentru a încuraja terminarea studiilor, MEC prin anumite programe alocă sume substanțiale pentru renovarea școlilor și schimbarea mobilierului precum și dotarea laboratoarelor de fizică, chimie, biologie, geografie, înființarea unor cabinete dotate cu calculatoare de ultimă performanță la care să aibă acces toți elevii școlilor, construirea sălilor în care tinerii să facă orele de educatie fizică și sport.
S-au implementat burse pentru rezultate deosebite pe parcursul unui an de studiu, bani de liceu, sau mai oferit ajutoare banesti si pentru achizitionarea de calculatoare personale pentru elevii cu un venit modest, programul ,,Cornul și laptele”. De asemenea li s-a mai pus la dispoziție mijloace de transport pentru a nu mai fi un impediment distanța dintre școală și locuințele lor. Un alt fel de sprijin pentru a continua studiile este și oferirea gratuită de manuale și rechizite scolare, programul “Bani de liceu”, programul referitor la “Achiziția de calculatoare elevi”, ,,Ajutor pentru rechizite școlare”.
Scopul si obiectivele programelor
Scopul acestor nenumărate proiecte este de a diminua rata acestui fenomen de abandon școlar și de a încuraja tinerii de a-și continua studiile, pentru a-i ajuta să se realizeze pe plan profesional și apoi pe plan financiar.
Obiective:
- asigurarea pachetului zilnic pentru elevii din clasele CP-IV din învăţământul de stat;
- implicarea autorităţilor locale prin supravegherea procesului de aprovizionare şi distribuire a produselor de panificaţie şi a laptelui ;
- sprijinirea părinţilor, ca beneficiari indirecţi, asigurarea pachetului zilnic nemaifiind o
problemă pentru ei; - asigurarea resurselor necesare îmbunătăţirii metodelor de învățare ( asigurarea de fonduri pentru calculatoare, rechizite școlare );
- sprijinirea părinţilor din punct de vedere financiar;
- îmbunătăţirea relației de colaborare dintre părinți și școală ;
- transformarea şcolii şi a familiei în resurse active necesare bunei dezvoltări a copilului ;
Tipuri de intervenții:
Programele : « Cornul şi laptele », « Banii de liceu », « Achiziţie calculatoare elevi » prin legislaţia în vigoare, dar și unele programe inițiate de anumite O.N.G.-uri.
Metode posibile de intervenție în rezolvarea, diminuarea problemei abandonului școlar:
- responsabilizarea părinților prin implicarea în activitățile școlare astfel încât dezinteresul unor părinți să fie diminuat ;
- îmbunătățirea metodelor de predare prin introducerea unora mult mai interactive și atractive pentru elevi ;
- crearea în cadrul instituțiilor de învățământ a programelor de tip “ after school”de care să poată beneficia elevii ai căror părinți nu acordă atenția necesară timpului alocat pentru efectuarea temelor și petrecerea timpului liber cu copiii ;
- conturarea unei personalități independente și responsabile a elevului prin implicarea sa în activități educative de grup care să îi stimuleze abilitățile : sociale, emoționale și cognitive ;
- crearea unor cursuri și traininguri pentru cadrele didactice în vederea îmbunățirii metodelor de predare învățare și tot odată a atitudinii față de elevi ;
- dotarea școlilor cu materiale didactice adecvate;
- asigurarea de meditații gratuite la obiectele școlare de bază pentru elevii care întâmpină dificultăți.
Concluzii
Abandonul şcolar este o problemă socială care se află sub incidenţa unor factori de natură: individuală, familială şi socială. Astfel încât pentru reducerea ratei abandonului şcolar trebuie lucrat atât cu elevul cât şi cu familia şi cadrele didactice. Trebuie deci pornită o campanie de informare şi responsabilizare e reprezentanţilor legali ai copiilor privind riscul la care se supun în cazul în care copilul nu frecventează şcoala cât şi informarea cu privire la necesitatea asigurarii unei baze educative care va avea efecte atat pe termen scurt, mediu cât şi lung. Gândindu-ne pe termen lung nefrecventarea cursurilor şcolare la timp poate avea repercursiuni în ceea ce priveşte asigurarea unei meserii şi a unei stabilităţi economice şi sociale.
Pentru crearea şi impementarea eficientă a unor programe şi politici care să ducă la diminuarea acestui fenomen trebuie luate în considerare nevoile pe care le au personale care fac parte din grupul ţintă atât beneficiari direcţi cât şi cei indirecţi, deci trebuie facută o conexiune intre nevoi, resurse, politici şi metode de implementare.
Bibliografie
1. Cojocaru, Ştefan., Designul propunerilor de finanţare. Metodologie, modele de proiecte, comentarii, Lumen, Iaşi, 2004;
2. Neamţu, C., Devianţa şcolară, Polirom, Iaşi, 2003;
3. POEDE,George, Politici sociale, abordare politologică, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2002;
4. www.abandonscolar;
5. sas.mmssf.ro;
6. articole.famouswhy.ro/abandonul_scolar__un_fenomen_care_ia_amploare/