Educaţia incluzivă constă în extinderea rolului unei organizaţii şcolare, pentru a răspunde diversităţii grupurilor de elevi, în special a celor cu probleme educaţionale speciale, a celor proveniţi din medii defavorizate, marginalizate sau private de actul educaţional, dintr-un motiv sau altlul. Conceptul care stă la baza educaţiei incluzive are ca scop principiul egalităţii de şanse sau egalitate în ceea ce presupune dreptul la o educaţie egală, pentru toţi copiii, indiferent de mediul social sau cultural din care aceştia provin, indiferent de înclinaţiile religioase pe care le au, etnie sau de limba pe care o vorbesc.
Această diversitate pe care cadrele didactice o întâlnesc permanent în activitatea didactică, îi pune în situaţia, de cele mai multe ori extrem de dificilă, de a căuta permanent soluţii absolut necesare unei adaptabilităţi generale şi în beneficiul educabililor.
Având în vedere faptul că fiecare copil este special prin natura existenţei lui umane, este imperios necesar ca modul abordării educaţiei să se facă personalizat, în funcţie de nevoile fiecăruia, astfel încât să se relecte reuşită în toate programele realizate şi aplicate, în raport cu necesităţile de formare ale acestora.
În situaţia posibilă în care întâlnim dificultăţi în soluţionarea problemelor pe care le putem experimenta la orice pas în activitatea educaţională cu copiii cu CES, copii proveniţi din medii dezavantajate, familii monoparentale sau alte categorii de elevi, este nevoie să ne adaptăm perfecţionându-ne permanent, inclusiv pentru a putea fi un liant vizibil între aceştia şi linia succesului.
Totodată, pentru a putea oferi ajutorul necesar integrării şi formării acestor categorii de elevi, atunci când nu găsim soluţiile cele mai eficiente, este moral şi profesional să cerem ajutorul unor instituţii specializate şi abilitate în acest sens şi care pot concretiza prin experienţe şi bune practici procesul total sau parţial de integrare a unor astfel de categorii de elevi speciali, dar egali.
Acest lucru se bazează pe faptul că principiul fundamental al educaţiei incluzive constă într-un învăţământ egal pentru toţi, raportat şi la serviciile profesionale ale altor instituţii ce pot oferi servicii educaţionale de calitate şi pentru categoriile sociale de copii, greu adaptabile, din cauza unor probleme existente indiferent de dorinţa acestora, lucru care constituie o realitate susţinută din ce în ce mai mult de majoritatea factorilor decizionali.
Educaţia incluzivă obligă instituţiile şcolare şi pe cele colaboaratoare, la susţinerea şi existenţa unui proces continuu de îmbunătăţire şi la existenţa uni plan de angajare a unei resurse umane bine pregătită, în raport cu necesităţile actuale ale elevilor şi societăţii, pentru a putea susţine participarea tuturor copiilor veniţi din comunităţi diferite şi cu necesităţi educaţionale speciale, la o educaţie şi un proces de învăţământ de calitate şi în beneficiul necesităţii acestora. Schimbările organizaţionale şi metodologice realizate într-o unitate de învăţământ, ca reacţie la dificultăţile de învăţare ale unor copii proveniţi din diferite medii sociale şi familiale, pot conduce la ameliorarea şi chiar îmbunătăţirea procesului educaţional de predare-învăţare-evaluare pentru toţii copiii, indiferent de mediul din care provin.
Pentru ca o instituţie şcolară incluzivă să funcţioneze în favoarea tuturor elevilor, indiferent de gradul de probleme al acestora, este absolut necesară pregătirea acesteia din toate punctele de vedere, investiţia în toate departamentele acesteia constituind baza reuşitei. Pregătirea resursei materiale este cea care ajută foarte mult la transformarea unui învăţământ obişnuit într-un învăţământ incluziv de calitate, cât se poate de diversificat şi adaptat diferitelor cerinţe educaţionale ale beneficiarilor direcţi ai educaţiei sau ai copiilor cu necesităţi diverse.
De asemenea, pregătirea resursei umane sau perfecţionarea resursei umane, în ton cu necesităţile actuale ale unui învăţământ incluziv, constituie una dintre cele mai importante etape de reuşită ale unei instituţii educaţionale incluzive.
Totodată, centrarea pe necesităţile actuale ale elevilor adaptate la nevoile unei societăţi moderne, într-o continuuă schimbare, luând în calcul şi situaţia pandemică existentă, trebuie să facă dintr-o instituţie incluzivă, o unitate prietenoasă, orientată către schimbare, adaptată la mediul online, o unitate democratică, primitoare, care să răspundă la situaţii educaţionale diversificate, şi totodată, o unitate şcolară flexibilă, care are rolul suprem de a adapta, a învăţa, a forma şi a orienta educabilii către schimbare.
În acest sens, educaţia incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a istituţiei şcolare, având ca scop explorarea resurselor umane, pentru a putea susţine participarea frecventă la procesul educaţional a tuturor copiior proveniţi dntr-o comunitate cu anumite nevoi. Învăţarea centrată pe învăţământul online din ultima perioadă, a fost pentru cadrele didactice şi elevi, o adevărată provocare, oferind posibilitatea unei abordări diferenţiate din prisma elevilor, inclusiv a celor pentru care s-a realizat o educaţie incluzivă, aceştia fiind incluşi în învăţământul de masă, cadrele didactice fiind nevoite în acest sens să-şi cunoască foarte bine colectivul de elevi, să le cunoască foarte bine potenţialul intelectual, să reuşească să le stimuleze dorinţa de învăţare, să le accentueze latura de a conlucra cu ceilalţi, de a le pune în valoare calităţile educaţionale, priceperile, deprinderile şi aptitudinile.
Pentru a putea realiza o educaţie incluzivă de calitate, pe perioda pandemică, cadrele didactice au fost nevoite să se adapteze din mers, să-şi dezvolte abilităţi necesare folosirii tehnologiei actuale, să analizeze permanent progresele înregistrate de colectivul de elevi, să fie continuu preocupaţi de implicarea tuturor elevilor în cardul lecţiilor, să contribuie la crearea unor resurse RED accesibile tuturor, să individualizeze sarcinilor de lucru cu ajutorul aplicaţiilor existente pe anumite platforme educaţionale, să păstreze o permanentă legătură cu elevii fiecărei clase, să solicite sprijinul părinţilor sau tutorilor legali, să-i ajute pe elevi să fie distraşi de la capcanele unui învăţământ „de-acasă”, chiar dacă pentru majoritatea profesorilor toate aceste sarcini suplimentare au dus la o lentoare vizibilă în desfăşurarea procesului instructiv-educativ şi a întregului demers didactic.
Marea problemă a perioadei arondate învăţământului online, cu toate eforturile susţinute ale cadrelor didactice, rămâne totuşi educaţia incluzivă, deoarece elevii care ar fi trebuit să beneficieze de ea, au rămas cei care au avut cel mai mult de suferit.
Conţinuturile activităţilor educaţiei incluzive online, chiar dacă au fost susţinute de cadrele didactice, putem afirma cu obiectivism că nu au putut ajunge în totalitate la toţi beneficiarii. Cu toate eforturile depuse de profesorii de sprijin, de logopezi, profesori intineranţi, părinţi, profesori, învăţători, educatori, activitatea didactică realizată online a lăsat lacune greu de recuperat pentru toţi beneficiarii care au avut deficienţe de percepere a mesajului, deficienţe generate de afecţiuni fizice, probleme de vedere, de auz, de cei cu o dezvolatre intelectuală lentă etc.
Cu siguranţă că, perioada dedicată activităţilor remediale, inclusiv pe timpul vacanţelor şcolare, va contribui la ridicarea educaţiei incluzive şi va constitui un avantaj şi un plus de recuperare pentru toţi elevii încadraţi într-o formă de învăţământ, inclusiv pentru acele categorii de elevi supuse riscului, eşecului şi abandonului educaţional.
În concluzie, în afară de toate aceste încercări, nu trebuie să uităm faptul că, educaţia incluzivă înseamnă şi un respect faţă de fiinţa umană, şi în special faţă de copil, iar prin aceeptarea acestei forme de învăţământ înseamnă, de fapt, să acceptăm diversitatea ca sursă a propriei dezvoltări, educaţia incluzivă dând valoare fiinţei umane, indiferent de probleme, deoarece societatea actuală are nevoie de toţi membri acesteia, fiecare fiind important prin felul lui de a fi, valoarea umană venind chiar din străfundurile esenţei sale, motiv pentru care societatea trebuie să accepte şi să identifice nevoile de formare ale fiecărui membru ca fiind daturi fireşti.
Educaţia incluzivă, prin natura acesteia, asigură o educaţie egală şi valabilă pentru toţi reprezentanţii acesteia, chiar dacă de cele mai multe ori, aceasta este şi o adevărată provocare pentru şcoală şi pentru noi toţi.