Violența în mediul școlar

Violența este un fenomen, cu regret afirm, prezent în mediul școlar și social…
Plecând de la sensul cuvintelor violent/ violență, apar întrebările: cum poate fi un copil sau un adolescent sau un adult… violent?
Cum să renunți la farmecul copilăriei, la curiozitățile și fericirea adolescenței, la liniștea și mulțumirile vieții de adult… și să te transformi într-un tâlhar, într-un agresiv fizic, psihic sau verbal direct sau indirect, să-ți pierzi calitatea și superioritatea de OM?

Conform Dex.ro:
”VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare., țipător;… 2. (Despre ființe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic… [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
VIOLÉNȚĂ, violențe, s. f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.”
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a”

De unde ”apare” violența? Cine o ”hrănește și o dezvoltă”..? Cum poate un câine, hrănit și îngrijit, să nu te muște…o pisică a cărei blană o mângâi..să nu te zgârie, un copil hrănit, îngrijit și mângîiat să te rănească prin exprimare inadecvată, jignitoare, bruscare, lovire, ofensă adusă familiei și cadrelor didactice, să nu respecte în mod voit legile și regulamentele specifice?
Cum poate fi ” înăbușit din fașă” acest fenomen?

Teoria de specialitate caută vina și răspunsurile în familie, școală, anturaj, societate…
Familia, școala, anturajul, societatea … toate acestea … suntem NOI!

Familia:

  • lipsă interes pentru școală din absența unor motive înalte în pregătirea profesională;
  • carențe în educația părinților;
  • potențial financiar scăzut;
  • deprecierea familiei tradiționale;
  • cauze de ordin genetic, labilitate emoțională;
  • absența dragostei, siguranței, răbdării, înțelegerii, ascultarea copilului;
  • lipsă de dialog familie/ părinte – copil;
  • abordarea greșită a faptelor copilului –  generează frustrare și agresivitate; indulgență și superficialitate la greșeli grave ce duc la sfidare, dispreț, lipsă respect,
  • comportament agresiv în familie,
  • abandonarea de către părinți a rolului de primul și principalul factor educațional;
  • familii dezorganizate;
  • părinți divorțați;
  • incapacitatea de a-și  educa și stăpânii copiii.

Școala:

  • carențe și incoerență de ordin legislativ;
  • criza generală a sistemului de valori;
  • volumul excesiv al informației inutile nu lasă locul și timpul necesar preocupărilor pentru educație;
  • tonul agresiv al educatorilor;
  • bruscarea elevilor;
  • evaluarea exigentă irațional și neechitabilă;
  • greșeli atitudinale de relaționare și câștigarea autorității moral-profesionale;
  • abuz emoțional și fizic asupra elevului;
  • programe și activități educative formale;
  • absența psihologilor din viața școlii (pregătire precară, lipsă de interes…);
  • lipsa unor spații și preocupări ale școlii și comunității pentru desfășurarea unor activități recreative, educative, reconfortante, distractive (cluburi ale tinerilor, terenuri de sport, parcuri de distracție, etc.).

Anturajul:

  • teribilismul adolescentin;
  • accesul nelimitat al elevilor la informații neadecvate vârstei sau particularităților individuale, prin televizor, internet ș.a.;
  • ascultarea necontrolată a unei muzici neselectate;
  • accesul la alcool și droguri;
  • găștile de cartier;
  • frustrarea datorată unor probleme de natură socio-economică;
  • violuri, perversiuni sexuale, pornografie;
  • modificările hormonale caracteristice vârstei și individului.

Societatea:

  • aspecte născute de criza societății în tranziție;
  • cauze generate și/ sau alimentate de mass-media: agresivitatea, afirmarea și încurajarea non valorii, violența si sexualitatea reprezintă principalul conținut al unor emisiuni TV;
  • lipsa/ raritatea modelelor pozitive în mass-media, prezentarea rezultatelor pozitive și necesitatea pregătirii elevului  într-un mediu școlar dotat, eficient, benefic tânărului și societății;
  • carențe de ordin legislativ la nivelul sistemului social;
  • decalajul între aspirațiile/ valorile elevilor și oferta/ practica școlară.

Cauzele reale ale violenței sunt multe, diversificate și prezente în orice acțiune, factor cu rol educațional…
Conștientizarea efectelor negative, pe termen scurt și lung, asupra individului și implicit a societății ne obligă, ca simpli cetățeni sau părinți sau cadre didactice sau guvernanți sau instituții legale….să luăm atitudine, să tratăm cu seriozitate și responsabilitate acest ” virus ” dăunător, numit VIOLENȚĂ!

Un accent vizibil, concret spre educație, spre școală, spre schimbare și dotare cu echipamente tehnologice moderne, cu programe formale – informale eficiente și benefice, cu activități practice utile, cu orientarea acțiunilor spre  EDUCAREA  familiei, copiilor, tinerilor, adulților… a întregii societăți!
EDUCAȚIE – înseamnă libertate, democrație, respect și prosperitate!

Articole asemănătoare