Toate activitățile extracurriculare au un rol formativ-educativ de necontestat, iar succesul lor depinde în mare măsură de inspirația și munca anterioară depusă. Pentru clasa pregătitoare am considerat necesar realizarea unei șezători, chiar în primele luni, care să facă mai ușoară trecerea de la grădiniță la noul statut de școlar.
Astfel, în preajma sărbătorilor de Crăciun, am organizat o Șezătoare, structurată în două părți: un moment artistic, prezentat de elevi și un atelier de creație pentru confecționarea unor podoabe de sărbători. Această activitate a constituit un moment potrivit pentru implicarea directă a elevilor, valorificarea experiențelor anterioare și stimularea flexibilității cognitive, emoționale și creative a acestora. Am căutat deopotrivă să implic atât elevii cât și a părinții în realizarea programului artistic și a activităților de creație.
Crearea acestei atmosfere de joc, prietenească, de relaționare și de lucru a constituit un prilej de descoperire și afirmare a talentelor, pentru dezvoltarea deprinderilor de cânt, pronunție, au contribuit la dezvoltarea expresivității limbajului corporal, satisfăcând nevoia de mişcare prin ritmurile alerte și jucăușe, oferind cadrul necesar manifestării spontaneităţii şi imaginaţiei.
Momentul artistic a constat din prezentarea unor creații din folclorul copiilor, cum ar fi: numărători, ghicitori, glume, poezii, jocuri („Baba-Oarba”, „Mațe încurate”), proverbe, zicători, strigături („Cine joacă și nu strigă,/Are-n gură mămăligă.”; „Cine nu știe striga,/Mai bine n-ar mai juca.”; „Cine bine va striga,/ Un covrig va câștiga.”). Nu au lipsit nici jocul „Perinița” și cântecele, colindele și obiceiurile tradiționale „Capra”, „Ursul.”
Ca pedepse la jocurile organizate, copiii aveau de spus câte o frământare de limbă. De exemplu: „Şapte sape late şi alte şapte sape late, să le car pe toate în spate.”, „Balaban Bălăbănescu bâlbâieşte bâlbâituri bâlbâite pe negândite.”
Jocurile din folclorul copiilor au fost apreciate în mod deosebit de cei mari și cei mici. Dintre acestea pot aminti: Zăresc un prinț călare, Joacă băiete, Am pierdut o batistuță, Podul de piatră, Mi-o zis mama că mi-o da, Printre munţi şi printre văi, Are mama o fetiță, dansuri populare „Coborâi din deal în vale”, „Drag mi-e jocul românesc.”
Un bunic ne-a învățat jocul „Pietricica”. Acesta se joacă în pereche, fată-băiat. Unul dintre ei pitește o pietricică într-o mână, iar celălalt trebuie să ghicească. Când băiatul ascunde pietricica, fata trebuie să ghicească în ce mână e, spunând versurile:
„M-a trimis mama și tata/Să ghicesc unde e piatra./Piatra eu de-o voi afla /Băiatul m-o săruta.”
Când fata ascunde pietricica, băiatul trebuie să ghicească în ce mână e, spunând versurile:
„M-a trimis mama și tata/Să ghicesc unde e piatra./Piatra eu de-o voi afla /Pe fată o pot țuca.”
Tot de la părinți, am învățat și următorul joc „Ești o floare ești un crin.” Copiii sunt în formație de cerc și bat din palme, cântând cântecul, „Ești o floare, ești un crin,/Ești parfumul cel mai fîn/Și că semn că te iubesc,/ Colo jos mă iscălesc.”
În mijlocul cercului stă un copil care dansează pe melodie, iar la sfârșit se oprește în fața alesului, imitând pe pământ o semnătură cu piciorul. Perechea trece în mijlocul cercului și se așează spate în spate. Toți copiii numără până la 3, iar cei doi trebuie să întoarcă capul. Dacă privirile lor se întâlnesc, ei se sărută, dacă nu, se despart dându-și mâna. În cerc va rămâne celălalt copil, iar jocul continuă.
Atmosfera specifică, alcătuită din ștergare, coșuri cu covrigi, colaci, nuci și mere, precum și costumele populare au dat îmbogățit și au dat farmec aparte șezătorii.
Prin activitățile predominante de joc, copiii s-au distrat, au trecut barierele timidității, și-au îmbunătățit cunoștințele, abilitățile de comunicare, de acțiune, de lucru în echipă, și-au format și dezvoltat limbajul, sensibilitatea, percepția verbală și muzicală, precum și auzul muzical și ritmic.
În cadrul atelierului de creație, copiii și părinții au avut ocazia să lucreze împreună, să interrelaționeze, să se cunoască mai bine, să se aprecieze și încurajeze reciproc și au beneficiat la maximum de timpul petrecut împreună, sudându-se astfel relații de colaborare, încredere, respect față de noul dascăl, bază pe care apoi să se clădească o solidă punte de legătură pentru o reușită deplină în viața de școlar.