Interdisciplinaritatea – baza unui învățământ contemporan de calitate

Conceptul de interdisciplinaritate a câștigat tot mai mult teren in modul de abordare a lecției moderne. Acest termen reprezintă o modalitate de organizare a conținuturilor învățării cu implicații asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului , care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor și proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învățământ și care permite contextualizarea și aplicarea cunoștințelor dobândite. Este o componentă a procesului de instruire prin care se asigură aspectul activ și formativ de dirijare efectivă a învățării.

Reforma conținuturilor învățământului românesc  din perioada contemporană a creat cadrul unor transformări la nivel de curriculum , între care se distinge perspectiva interdisciplinară.    In procesul de învățământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelațiilor minimale obligatorii , sugerate chiar de planul de învățământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare.  În înfăptuirea unui învățământ modern , formativ , predarea –învățarea interdisciplinară este o condiție importantă. Corelarea cunoștințelor de la diferite discipline de învățământ contribuie substanțial la realizarea educației elevilor , la formarea și dezvoltarea flexibilității gândirii , a capacităților de a aplica cunoștințele în practică , corelarea cunoștințelor fixează și sistematizează mai bine cunoștințele , o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însușită.

Posibilitățile de corelare a cunoștințelor dintre diferite discipline de învățământ sunt nelimitate. Important este ca predarea –învățarea să fie văzută ca o modalitate modernă de realizare a eficienței lecțiilor , iar profesorul, pentru a-și atinge obiectivele  propuse  trebuie să se pregătească din timp și să apeleze la capacitatea sa creatoare.  Predarea- învățarea prin corelarea obiectelor de studiu reprezintă noul în lecții, care activează pe elevi, le stimulează creativitatea și contribuie la unitatea procesului instructiv-educativ, la consolidarea bazei unei  culturi vaste.

Legătura dintre discipline se poate realiza la nivelul conținuturilor și obiectivelor , dar se creează și un mediu propice pentru ca fiecare elev să se exprime liber, să lucreze în echipă .

Cunoștințele  pe care elevii le acumulează în mod tradițional, reprezintă cel mai adesea un ansamblu de elemente izolate, ducând la o cunoaștere statică a lumii. Abordarea interdisciplinară pornește de la ideea că nicio disciplină  de învățământ nu constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între acestea.

În cadrul ariei curriculare matematică și științe ale naturii, interdisciplinaritatea este absolut obligatorie, având în vedere aplicabilitatea directă în practică  a chimiei, fizicii, biologiei și matematicii.  Interdisciplinaritatea în cadrul aceleiași arii curriculare înseamnă studii și acțiuni în planul conținuturilor și al metodologiilor, care să ofere cunoașterea fenomenelor în dinamica lor, deschizând calea spre sinteze generalizatoare.

Educația ecologică nu are nevoie de o disciplină specială, ea se regăsește în toate disciplinele din cadrul ariilor curriculare, prin diferite tipuri de activități.

Limba și literatura română este o disciplină ce oferă o atmosferă adecvată manifestărilor de ordin afectiv , studierea unor texte despre natură, crearea unor texte în versuri sau proză, elaborarea unor scrisori, mesaje afișe pe teme ecologice  sunt doar câteva mijloace care mobilizează elevii.

Educația civică are un rol aparte datorită contribuției la dezvoltarea conștiinței legate de protecția mediului.  Elaborarea și  discutarea unor situații care să ilustreze relațiile dintre om și plante  sau om și animale, realizarea unor scurte povestiri pornind de la o situație dată, de la un comportament potrivit sau nepotrivit față de mediu, discutarea încălcării dreptului la sănătate atunci când copiii trăiesc într-un oraș poluat, discutarea unor cazuri reale sau imaginare care solicită exprimarea părerilor personale , sunt doar câteva modalități de educare în spirit ecologic prin intermediul educației civice.

Evidențierea rolului pădurilor și a apelor, a întregii naturi în luptele duse de români împotriva cotropitorilor , dau posibilitatea abordării mediului ca factor determinant în studiul disciplinei Istorie.

Geografia este disciplina care pune elevii în situația de a observa marea complexitate a fenomenelor naturale, legătura și interdependența dintre acestea.

Disciplina Arte vizuale  și abilități practice oferă posibilitatea refolosirii unor materiale și punerea în valoare a creativității copiilor prin lucrări cu teme legate de natură.

Calitatea educației reprezintă baza devenirii umane într-o lume morală , civilizată și plină de respect față de copil, iar interdisciplinaritatea contribuie la creșterea calității.

Accesări: 434

Articole asemănătoare