Creşterea motivaţiei în învăţare cu scopul reducerii abandonului școlar

Din statisticile ultimilor ani reiese faptul că tot mai mulți elevi abandonează școala. Acest fapt  are serioase consecințe sociale dar și individuale atât pe termen scurt cât și pe termen lung.
În prezent, există o nevoie tot mai mare de pregatire pentru viaţă şi carieră iar elevii care abandonează şcoala, se vor trezi marginalizaţi, cu dificultăţi financiare, fără posibilităţi de avansare şi cu consecinţe nefaste asupra familiei.

De la absenteism la abandon şcolar, drumul este scurt. Acest fapt este demonstrat de cei 386 (din 1500) de elevi corigenţi şi neprezentaţi care sunt în pericol de abandon şcolar dintr-o unitate şcolară. Această problemă are serioase consecinţe pentru viaţa elevilor, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Cred că aţi constatat deja că elevii care lipsesc foarte mult, se trezesc marginalizaţi iar cei care abandonează şcoala vor avea serioase dificultăţi în privinţa realizării personale.

Absenteismul este o problemă socială ce reflectă lipsa de interes, lipsa de motivaţie şi încredere în educaţia şcolară, dar este şi o problemă emoţională, o conduită de tip evazionist ce implică evadare fizică şi psihologică din situaţia percepută ca traumatizantă. Chiar dacă recunoaşteţi sau nu, absenteismul este un semnal tardiv al existenţei unei probleme.

Absenteismul are mai multe forme:

  • Selectiv – fuga de la o singura disciplină sau de la câteva;
  • Generalizat – fuga este frecventa şi generalizată – prefigureză abandonul şcolar;
  • Căutarea singurătăţii – tensiune interioară, nevoie de singurătate;
  • Dorinţa de a fi cu partenerul – în detrimentul participării la ore;
  • Dorinţa de apartenenţă la grup – o nevoie acută resimţită la această vârstă;
  • Atitudine defensivă (de apărare) faţă de autoritatea unui sistem.

Iată care ar fi cauzele absenteismului:
1. care ţin de personalitatea si starea de sănătate a elevului: motivaţie scăzută, lipsa de interes,       încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală, anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată, sentimente de inferioritate, abilităţi sociale reduse, pasivitate, refuzul de a asculta de adulţi (părinţi, profesori).
2. care ţin de familie, condiţii socio-economice: sărăcia, stil parental indiferent, neglijent, familii dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi în străinătate.
3. care ţin de contextul şcolar: presiunea grupului, supraîncărcarea şcolară, comunicarea defectuoasă profesor-elev (ironizarea, umilirea elevului), evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflicte cu colegii, practici educative percepute ca nedrepte, frustrante, incompatibilitate între aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta educaţională a şcolii, forma de apărare împotriva disciplinei excesiv de rigidă şi severă.

Riscurile absenteismului sunt: depresia (descurajarea cu privire la rămânerile în urmă); consum de toxice legale şi ilegale (tutun, alcool, droguri); acte delictuale; abandon şcolar.
Consider ca absenteismul este o problemă majoră a şcolii. Admit faptul ca mulţi elevi sunt implicaţi în situaţii dificile pe care le suportă cu greu, atât acasă cât şi la şcoală. De aceea, recomand ca astfel de probleme să fie discutate şi nu ţinute închise în sufletul elevilor.

Cercetătorii informează că, în timp, 40% dintre cei care au abandonat şcoala, revin până la urmă în sistemul educaţional. Dar totul devine mult mai greu atunci când au şi un serviciu şi o familie şi când realizează că lipsa studiilor completate le închide multe drumuri în viaţă.

Iată câteva dintre efectele abandonului şcolar:

  • Putere scăzută de cumpărare. Aceasta duce la un stil de viaţă ce creează multe frustrări, dezamăgiri şi stres. Cei care abandonează şcoala nu numai ca nu au şanse să câştige pe piaţa muncii, dar nu au nici şanse să fie integraţi în forţa de muncă.
  • Analfabetism. Într-o societate post-modernă, într-un timp când mulţi tineri caută să-şi perfecţioneze zi de zi pregătirea intelectuală, să-şi completeze studiile şi să se specializeze profesional, să existe alţi tineri analfabeţi, care nu ştiu să scrie, să citescă, să calculeze, să comunice, să argumenteze, tineri care să nu aibă o diplomă de finalizare a unor studii măcar medii, este fără doar şi poate un eşec personal.
  • Pierderea dorinţei de afirmare în alte domenii. Eşecul cel mai semnificativ are loc in viaţa individului. Cei care părăsesc şcoala de timpuriu, ajung să adopte o atitudine de indiferenţă, să-şi piardă potenţialul şi nu reuşesc să-şi dezvolte capacităţile individuale.

În continuare, aş vrea să ofer elevilor câteva sugestii şi recomandări pentru prevenţie şi intervenţie în cazul absenteismului şi abandonului școlar:

  1. Identificaţi sursele de stres şcolar. Faptul că lipsiţi de la anumite ore demonstrează că ceva nu este în regulă. Ce anume vă nelinişteşte? Ce nu vă place?
  2. Încercaţi să vă cunoaşteţi mai bine punctele tari şi punctele slabe. Care sunt motivele pentru care sunteţi mândri de voi? Când vă simţiţi fericiţi? Dar marginalizaţi? Dar dezamăgiţi?
  3. Clarificaţi-vă scopurile de lungă durată. Luaţi-vă timp să realizaţi ce doriţi să faceţi în viaţă şi unde vă propuneţi să ajungeţi? Vizualizaţi-vă peste 5, peste 10 ani. Cum veţi arăta atunci? Ce veţi face? Cine veţi fi?
  4. Respectaţi Regulamentul Şcolar. Chiar dacă aparent nu vă plac regulile, ele au menirea tocmai de a vă feri de lucruri rele şi de a vă oferi un cadru în care să fiţi în siguranţă.
  5. Realizaţi la nivelul clasei un panou al elevilor cu cea mai bună frecvenţă la şcoală şi publicaţi pe site-ul şcolii o listă cu elevii cu cele mai puţine absenţe. Astfel veţi vedea că se poate şi că sunt elevi, colegi de-ai vostri, care reuşesc să frecventeze toate orele de curs.
  6. Apelaţi la consilierul şcolar atunci când credeţi şi simţiţi că aveţi probleme personale, familiale sau şcolare. Veniţi cu toată încrederea şi abandonaţi prejudecata că la cabinet vin doar cei nebuni. Nebunii nu stau în şcoli ci în ospicii. La cabinetul de consiliere vin cei care doresc să se cunoască mai bine, sa fie înţeleşi, ascultaţi şi ajutaţi atunci când trec prin diferite situaţii pe care nu le mai pot gestiona singuri.
  7. Chiar dacă aţi crescut, rămâneţi prieteni cu părinţii vostri. Ei sunt cei mai interesaţi de binele vostru prezent şi viitor. Fiţi deschişi faţă de ei, comunicaţi cu ei tot ce vi se întâmplă la şcoală. Şi bune, şi rele. Ei ar trebui să fie primii şi nu ultimii care află despre situaţia voastră şcolară, şi asta nu de la alţii, ci de la voi.

Absenteismul conduce la o serie întreagă de probleme: acumulare de lipsuri informaţionale, note  rele, rămâneţi în urmă la învăţătură, performante sub aşteptări, deteriorări ale relaţiilor cu profesorii, cu părinţii, scăderea stimei de sine şi un start deficitar în viaţă.

Fii prezent la ore și  vei începe astfel să-ți clădești viitorul pe care ți-l dorești!

Articole asemănătoare