Cartea, omul şi lumea în care trăim. Studiu comparativ: Noi, de Ev. Zameatin şi Minunata lume nouă, de A. Huxley

Miriade de rânduri se oferă cititorului promiţându-i aventuri dintre cele mai însemnate, comori dintre cele mai nepreţuite, deschideri spre zonele mai puţin umblate… În manieră modernă, postmodernă chiar, literarul se coboară (sau, dacă preferăm, se înalţă!) până la graniţa imperceptibilului, poezia lirică se atinge adeseori cu epicul şi dramaticul, ba chiar cu eseistica şi memorialistica, autorul îşi atribuie nenumărate identităţi ori îşi asumă diferite roluri de instanţă a comunicării. Toate acestea le promite cartea celui care îşi odihneşte privirea pe paginile adesea îngălbenite, dincolo de care se mărturisesc suflete, emoţii şi temeri… Astfel de confesiuni descoperim într-o peregrinare a re-lecturii („a citi a reciti” pare să fie secretul relaţiei cititor-autor, aşa cum ne arată Matei Călinescu), care ne poartă spre scrieri mai vechi, însă actuale prin problematica pe care o propun: Noi de E. Zameatin, respectiv, Minunata lume nouă, de A. Huxley.

Articol integral