EDICT
Revista educației
ISSN: 1582-909X
   

www.edict.ro
Colegiul de redacție
Editori
 
Propune un articol
Cumpără ultimul număr
Abonament la EDICT

nr. 7 / 2004


Pași didactici întru descoperirea și încurajarea celor chemați de cuvinte

Mariana Moldovanu
Școala cu clasele I-VIII, Nr. 10 Botoșani

Dintotdeauna roțile civilizației umane și ale progresului au fost urnite de minți strălucite care, împletind experiența generațiilor anterioare cu efervescența eului creator, au produs cotituri radicale în evoluția umanității. Cu atât mai mult, societatea viitorului, a cărei "trăsătură bine conturată și percepută de noi este schimbarea" (Caluschi M., 2001, p.16) presupune un înalt grad de adaptare exprimat prin creativitate .

"Omul este singura ființă creatoare, deoarece este singura ființă care a izbutit să-și folosească gura nu numai pentru a consuma natura, ci și pentru a comunica idei, depășind vederea prezentului cu ajutorul vorbirii despre viitor" (Henry Wold). Ori, tocmai pentru aceste considerente este necesară o reconsiderare a "nevoilor speciale" cărora educația le răspunde în procesul de învățământ. "Excelența umană, în toate formele sale de expresie, reprezintă unul dintre capitalurile esențiale ale omenirii, iar comunitățile umane au responsabilitatea de a o cultiva ca pe o cale sigură de progres spiritual și material" (Carmen Crețu, 1998 p.14)

Persoanele cu aptitudini înalte au nu doar posibilități specifice de exprimare, ci și nevoi specifice; talentul nu se dezvoltă de la sine, ci în condiții educaționale speciale. Egalitatea șanselor la educație trebuie să se instituie prin recunoașterea și respectarea diferențelor de capacitate înnăscute și dobândite. Egalitatea accesului la educație nu înseamnă școală unică pentru toți, ci școală adaptată posibilităților aptitudinale și nevoilor fiecăruia.

Iată de ce consider că datoria noastră profesională, a educatorilor, de a descoperi și încuraja asemenea categorii de elevi, de care societatea are impetuoasă nevoie în viitor, devine o răspundere socială, cu atât mai mult acum, când batem la porțile integrării europene.

O altă constatare, pe care îndrăznesc să o supun atenției, se referă la percepția limbii române și la statutul acesteia în școală și în societate, vis-a-vis de puterea informaticii, a automaticii și a calculatorului. S-ar crede că, dacă utilizăm tehnologia, nu mai avem nevoie de cuvinte și că, la ceea ce-au trudit generații de slujitori ai penei, putem noi astăzi să renunțăm cu ușurință.

Bineînțeles că noi, dascălii, avem datoria morală să infirmăm această impresie, împărtășind elevilor din frumusețea limbii române și specificul ei între celelalte limbi, prin care, de fapt, ne păstrăm identitatea națională între popoare. Ori, pentru a o duce peste veacuri, așa cum odinioară îndemna poetul Enăchiță Văcărescu, avem responsabilitatea națională să căutăm și să descoperim între elevii noștri pe cei "chemați de cuvinte".

Cum putem ști dacă particularitățile psihice individuale constituie deficiențe, se încadrează în limitele normalului, sau intră în categoria talentelor? Răspunsul este: prin raportare la oglinda manifestării proceselor întregului sistem psihic al școlarului mic, dată de cercetările în " stadialitatea cognitivă" oferite de psihologul elvețian Jean Piaget (1955), privind: gândirea, memoria, limbajul, atenția, imaginația.

Pașii didactici concreți spre cunoașterea posibilităților de exprimare creatoare ale elevilor au la bază metodele de cunoaștere psiho-pedagogică: observația, convorbirea, analiza produselor activității și metodele activ-participative de predare-învățare-evaluare: povestirea liberă și repovestirea, conversația euristică, problematizarea, jocul de rol, brainstorming-ul, având un rol important în dezvoltarea gândirii critice.

Delimitarea funcționalității aceleiași metode nu este exactă: în funcție de obiectivele lecției, de momentul, locul și timpul afectat în cadrul strategiei utilizate, metoda servește atât cunoașterii, cât și tratării în consecință. Personal, agreez principiul cunoașterii prin acțiune și acționării în funcție de cunoaștere. Spre exemplu: povestirea sau repovestirea unei întâmplări trăite, citite, imaginate, constituie o cale de obținere a informațiilor despre capacitățile de exprimare ale elevilor (conștientă, corectă, cursivă, expresivă, reproductivă, reproductiv-creatoare sau creatoare), dar și un prilej de dezvoltare a acestor capacități.

Cum putem însă diferenția aplicarea acestor metode în funcție de individualitatea fiecărui copil cu particularitățile sale specifice, în așa fel încât, fără a-i frustra pe cei noncreativi, să cultivăm în același timp și plăcerea pentru jocul cu cuvintele celorlalți-creativii? Voi arăta câteva din metodele și procedeele utilizate în acest scop:

1. Discuția dirijată pe un suport: text, compunere, întâmplare povestită, un personaj, un obiect real sau imaginat _ important este că pe aceeași întrebare se pot propune mai multe alternative de răspuns. Condiția reușitei este ca situația de răspuns să solicite elevului empatizarea cu personajul sau cu întâmplarea creată. Pentru aceasta învățătorul trebuie să oprească discuția într-un punct culminant. Exemple de texte suport: "Puiul" de Al. Brătescu-Voinești, "Un om năcăjit" de M. Sadoveanu, "Povestea unui om leneș" de I. Creangă, etc.

2. Jocul de rol plasează participanții în ipostaze noi, tocmai pentru a-i ajuta să înțeleagă situații diferite și să se adapteze, să accepte și să înțeleagă diferențele de opinii dintre persoane.

Manualele, auxiliarele au nenumărate exemple care trimit la jocul de rol: "Puișorul și vulpea", "Doi prieteni", "Buratino și vulpea Alisa", "Ghiocelul și vântul". Cum de cele mai multe ori ne dăm seama că cel mai bine învățăm "făcând ceva", am parcurs cu elevii experiența utilizării jocului de rol pe scenariu creat de ei înșiși și personaje imaginate tot de ei, care oferă libertatea deplină de creație, sau jocul de rol după scenariu împrumutat de la emisiuni TV. ("Robingo", "Vrei să fii miliardar de… aplauze?", "Strada-Milion").

3. Brainstorming-ul sau "explozia de idei", aplică "filozofia marelui DA". Motivați de aceasta, elevii se întrec în a căuta idei cât mai variate, diferențiindu-se inevitabil prin potențialul creator individual. Cele mai la îndemână exerciții de brainstorming literar pot avea ca puncte de plecare:

  • o situație dată sau creată ad-hoc: Literele s-au certat: De ce oare?
  • o întrebare dubitativă: Ce părere ai despre? Ce s-ar întâmpla dacă?
  • cuvinte-cheie: cartea, clasa, norul, bucuria, fuga, prietenia, etc.
  • imagini-simbol reprezentând: obiecte, chipuri umane (vesele, triste), plante, peisaje, detalii dintr-un ansamblu, etc.
  • gestul și mimica (simbolizând o stare sufletească): oftatul, mirarea, ș.a.

Cea mai înaltă formă de manifestare a creativității literare a elevilor este compunerea. Ea este "tipul cel mai personalizat dintre toate componentele limbii române" (C. Parfene, 1980, p.29), iar dintre criteriile de evaluare, cel care urmărește depistarea talentului literar, este gradul de originalitate.

Finalitățile în creativitatea literară se concretizează în scurte texte, ghicitori, poezioare, rebusuri, anecdote.

Normal că evaluatorul are în vedere și alte criterii: de corectitudine a ortografiei, punctuației; criterii de cursivitate a exprimării; criterii de lizibilitate și estetică a paginii.

Se pune întrebarea: când și unde putem utiliza metodele amintite?

Răspunsul este: în orice secvență cu specific de compunere, dintr-o strategie didactică de la disciplina Limba Română dar și de la alte discipline (Științe, Geografie, Istorie, discipline opționale etc.), sau în orice activitate interdisciplinară.

Printre formele palpabile de încurajare a elevilor care manifestă existența "sămânței" de talent literar, considerăm:

  • realizarea de proiecte (după teoria inteligențelor multiple);
  • sfaturi pentru începători: "Și ideea ta poate fi bună!", "Nimeni nu gândește exact ca celălalt!", "Citește! Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini!" (M. Eminescu);
  • concursuri literare școlare;
  • concursuri ale revistelor pentru copii;
  • serbări, întâlniri cu scriitori;
  • evaluarea creațiilor la bibliotecă.

Cheia succesului stă însă în măiestria noastră didactică direcționată spre exersarea continuă și independentă cu elevii, până la plăcerea acestora de a răspunde la chemarea cuvintelor și a le supune sub condei.


Bibliografie:

1. Caluschi, Mariana, 2001, "Grupul mic și creativitatea", Ed. Cantes, Iași;

2. Crețu, Carmen, 1998, "Curriculum diferențiat și personalizat", Ed. Polirom, Iași;

3. Parfene, Constantin, 1980, "Compozițiile în școală", E.D.P. București;


Citare:
Moldovanu, Mariana. Pași didactici întru descoperirea și încurajarea celor chemați de cuvinte . Apărut în: EDICT - Revista educației, nr. 7/2004. București: Editura Agata. Disponibil online: http://www.edict.ro.

 
EDICT - Revista educației
ISSN: 1582-909X
Copyright: Editura Agata ®
2000-2004

  Gazduire site: HostX [oferte de hosting]